… sau cum să faci un mofturos să mănânce pește

În postarea asta o să vorbim despre cum rețeta de pangasius la cuptor în stil mediteraneean rezolvă o reală problemă existențială. Da, ați citit bine. Și nu mă refer la faptul că dacă nu mănânci pește îți e pusă în pericol existența, deși și asta e adevărat! ? Mă refer la ceva mai profund decât atât: ceea ce mănânci reflectă ce fel de persoană ești (sau vrei să fii).

Văd asta în fiecare zi la italienii cu care am de-a face. Viața lor e atât de conectată cu mâncarea încât sunt imediat ofensați dacă cineva le modifică rețetele (a se vedea sosurile cu smântână de care ne facem vinovați aici și aici), are tupeul să pună carne de pui pe pizza sau se face vinovat de știu eu ce altă blasfemie culinară similară. Dacă îi privești superficial, ți se pare că fac pe fandosiții și e foarte ușor să nu îi bagi în seamă, dar dacă încerci să privești dincolo de judecata asta subiectivă vei observa că din cauza popularității mâncării italienești, acesta este cel mai la îndemână mod ca italienii obișnuiți să se simtă superiori celorlalți. Cam cum ar suna dialogul interior al unei asemenea persoane?

Evident, dacă tu ești un barbar care pune smântână în carbonara înseamnă că eu sunt mai bun decât tine; în fond, țara mea a descoperit mâncarea și orice altă interpretare a ingredientelor decât a noastră este mai prejos.

Italienii sunt un caz extrem, dar cert este că și pentru noi ceilalți mâncarea este o exprimare a personalității. De aceea unii mofturoși refuză să mănânce anumite lucruri, de exemplu peștele. Gândindu-mă mai profund la modul în care personalitatea e legată de mâncarea preferată, am reușit să fac peștele plăcut, nu doar tolerat. ? Mi-am dat seama că mulți îl ocolesc pentru că pur și simplu li se pare prea plictisitor, în timp ce ei se văd ca persoane interesante, care nu fac (și nu mănâncă!) lucruri banale, la îndemână oricui. Așa că în loc să fac peștele doar cu sare, piper și ulei la cuptor m-am apucat să pregătesc pangasius în stil mediteraneean, cu roșii uscate la soare, pesto, anghinare și capere.

Puteți ghici ce s-a întâmplat după aceea? S-a apucat el însuși să facă variațiuni cu pește neplictisitoare! Așa că încercați și voi rețeta, căci chiar are puteri magice! Nu s-a născut el mofturosul ale cărui motivații psihologice să nu poată fi înțelese și dominate. Poftă bună și … spor la dresat mofturoșii! ?