Cu siguranță nu pregătim rețeta de hummus doar când e post, e una dintre rețetele așa-zis “de lene” la care apelăm când vrem să mâncăm ceva foarte rapid, dar extrem de delicios.

Și Domnisoara AD știe să facă hummus (trebuie să recunosc că ea mi-a sugerat ingredientele opționale – za’atar și muguri de pin, așa-i când ești umblat pe la restaurante, îți vin în minte idei de-astea…), dar eu – Mama AD – sunt autoarea morală a hummus-ului în familia noastră. De aceea sunt eu cea care va explica rețeta asta. Cum am dat de ea?

Ei bine, acum vreo 10-15 ani, când îmi făceam veacul pe la magazinele naturiste, îmi plăcea să încerc tot felul de noi ingrediente și tocmai descoperisem năutul. Era pe vremea când rețeta de hummus nu era cool, așa că măcar o dată pot să mă consider și eu hipsterită. Cumpărasem o grămadă de năut uscat – ce vremuri! nu se găseau așa ușor conserve de năut, gata să fie folosite – și nu știam ce să fac cu ea, dar auzisem de “fasolea făcăluită” din năut și mi-am dat seama că e o rețetă versatilă și interesantă.

Evident, am învățat că se pune pasta de susan (tahnini), mult mai târziu și să vă spun sincer – face toată diferența. Am înțeles că în Grecia se face uneori și varianta “light”, adică se adaugă un pahar de iaurt grecesc care să-i mai taie din consistență. Vă mai pot sugera să faceți și hummus colorat, adăugând fie sfeclă roșie sau ardei roșu, sau chiar spanac.

Sunt foarte curioasă ce îmbunătățiri o să găsiți pornind de la rețeta mea de bază, așa că aștept să îmi trimiteți pozele voastre pe pagina noastră de Instagram sau Facebook. Folosiți hashtag-ul #atlasuldeliciilor!