E greu să vorbești despre cinema-ul ultimelor decenii fără să menționezi numele lui Brad Pitt. Actor, producător și figură emblematică a Hollywood-ului, născut în 1963, în Oklahoma, Pitt a ajuns rapid să devină nu doar un sex-simbol al anilor ’90, ci și un artist respectat pentru rolurile sale complexe. De la „Fight Club” la „Troy”, de la „Inglourious Basterds” la Oscarul câștigat pentru „Once Upon a Time in Hollywood”, Brad Pitt și-a croit un drum solid în istoria cinematografiei americane și internaționale.
Dar dincolo de covorul roșu, de interviuri și de aplauze, Pitt este un om care iubește viața simplă, cu momente tihnite și bucurii mici, inclusiv cele culinare. Prietenii și bucătarii care l-au întâlnit povestesc despre o anumită slăbiciune a lui pentru bucătăria asiatică. Iar printre preparatele care i-au cucerit definitiv inima se află unul surprinzător de simplu și rafinat în același timp: peștele alb cu sos ponzu.
Brad Pitt a descoperit gustul sosului ponzu în timpul unei vizite în Japonia, la începutul anilor 2000, când se afla în turneu de promovare pentru unul dintre filmele sale. Era deja cunoscut pentru deschiderea către culturile altor popoare, dar acolo a trăit un mic șoc gustativ: aciditatea subtilă a yuzu-ului (citricul asiatic) amestecată cu sarea discretă a sosului de soia și cu delicatețea dashi-ului (supă de bază japoneză) i-au rămas în memorie.
Se spune că prima dată a mâncat pește alb, simplu la grătar, stropit cu acest sos aparent modest, într-un mic restaurant tradițional din Tokyo, departe de luxul hotelurilor de cinci stele. Bucătarul, un om în vârstă cu o răbdare de samurai, i-ar fi spus că secretul nu stă în complexitate, ci în echilibrul perfect al ingredientelor. Din acel moment, Pitt a povestit adesea prietenilor și jurnaliștilor că, dacă ar trebui să aleagă un fel de mâncare care îl liniștește și îl face fericit, acela ar fi peștele alb cu sos ponzu.
Sosul ponzu este un preparat clasic japonez, cu o istorie de câteva secole. Numele vine, paradoxal, din olandeză: „pons” sau „punch”, termen adus de comercianții olandezi în Japonia secolului al XVII-lea. Japonezii au adaptat cuvântul și l-au transformat în „ponzu”, asociindu-l cu băuturile acide pe bază de citrice.
Rețeta tradițională de ponzu combină sucul de citrice (în special yuzu, dar și sudachi sau kabosu), cu sos de soia, mirin (vin de orez dulce) și dashi. Rezultatul este un amestec care are tot ce și-ar putea dori o limbă umană: sărat, dulceag, acrișor și plin de umami.
De-a lungul timpului, sosul a depășit granițele Japoniei și a devenit un element de bază în restaurantele fusion din America și Europa. În SUA, unde Brad Pitt trăiește, multe restaurante servesc ponzu nu doar peste pește, ci și peste carne la grătar, legume sotate sau chiar ca dressing pentru salate.
Ingredientele și poveștile lor
- Peștele alb – Pitt preferă fileuri de cod sau halibut, ambele cu o carne fină, care absoarbe minunat aromele. În Japonia, adesea se folosește hirame (o specie de calcan). În România, cea mai la îndemână variantă rămâne șalăul sau păstrăvul.
- Yuzu – greu de găsit în afara Asiei, dar poate fi înlocuit cu o combinație de lămâie și mandarină. Japonezii cred că parfumul lui are puteri de purificare și chiar există tradiția de a face baie în apă cu yuzu la solstițiul de iarnă.
- Sosul de soia – unul dintre cele mai vechi condimente lichide din lume, apărut acum mai bine de 2000 de ani în China. În Japonia, a devenit parte din identitatea națională.
- Dashi – supă obținută din alge kombu și fulgi de bonito (pește uscat). Este temelia gustului „umami”. În lipsă, se poate improviza cu un strop de supă de legume concentrată.
- Mirin – un vin de orez dulce, care adaugă rotunjime sosului.
Brad Pitt nu a ascuns niciodată dragostea pentru bucătăria asiatică. Într-un interviu cu revista Bon Appétit, menționa că atunci când vrea să se simtă „ușor”, preferă peștele cu arome citrice. De asemenea, mai multe publicații de lifestyle au relatat că, în timpul filmărilor, preferă mesele simple și echilibrate, evitând carnea grea.
Dacă japonezii au păstrat ponzu-ul în zona tradițională, americanii și europenii l-au dus în direcții neașteptate:
- În California, se combină cu avocado și ton pentru un tartar modern.
- În Franța, se folosește ca sos pentru crustacee.
- În România, unele restaurante fusion îl servesc peste legume coapte, reinterpretând clasicul mujdei.
Ce fascinează la povestea lui Brad Pitt nu este doar faptul că un star mondial alege un preparat atât de simplu, ci și lecția din spatele alegerii: frumusețea stă în echilibru și în delicatețea detaliilor. Peștele alb cu sos ponzu nu este un fel complicat, dar reușește să ofere o experiență memorabilă.
Pentru cititoarele care caută o rețetă rafinată, dar accesibilă, și pentru cele care poate s-au întrebat ce mănâncă actorii de la Hollywood atunci când nu sunt pe scenă, această combinație japoneză este răspunsul. Costurile nu sunt mari, ingredientele pot fi adaptate, iar rezultatul are șarmul unei mese demne de covorul roșu.